Episodul #5: Rasismul e convenabil

Obiceiul pământului

Rasismul e convenabil: Ce trebuie să înțelegi ca să contribui la combaterea lui

Ne-am spus povestea despre inferioritatea romilor încă de la forțarea lor în sclavie și am continuat s-o spunem și în timpul celui de-a doilea război mondial, când legile rasiale excludeau pe oricine nu era „român adevărat”. Ne-o spunem și astăzi, când memoria acestei istorii se pierde. Rasismul nostru e adânc și inconștient. Abia când începi să-l conștientizezi apar întrebările – de ce ai reacționat așa, de ce ai râs – și apare și ocazia să te chestionezi, ca apoi să te dezbari de prejudecăți.

Îi vei auzi în acest episod, printre alții, pe profesorul de istorie la Oxford Marius Turda, pe sociologul Gelu Duminică, pe agenta imobiliară Ramona Ursu, pe experta educațională Luiza Medeleanu și pe cercetătoarea Magda Matache, care explorează raportarea la rasism din perspective diferite. Unii cercetează istoria, alții sunt preocupați de moștenirea personală, unii cer justiție reparatorie. E important să îi auzi pe toți, pentru că nu există o singură voce romă. Au în comun moștenirea celor 500 de ani de sclavie, a Holocaustului și rasismul prezentului și au soluții complementare pentru vindecare.

IDEI PRINCIPALE

• Sclavia a alimentat rasismul din jurul nostru și din noi. Pentru că rasismul nu e doar o sumă de prejudecăți, ci un sistem de putere menit să perpetueze această diferență socială: cei civilizați, care merită; cei necivilizați, care trebuie evitați sau chiar îndepărtați.

• „Dacă gândim rasismul ca pe un sistem de putere și de opresiune, atunci rasismul nu se naște din prejudecată, ci rasismul folosește prejudecata ca să justifice acțiunile împotriva grupului minoritar. Întrebarea este dacă avem prejudecăți față de cei bogați, de ce aceste prejudecăți nu-i afectează în aceeași măsură sau într-o măsură similară cu prejudecățile pe care le avem, de exemplu, față de romi.” (Magda Matache)
• Discuția despre rasism trebuie să includă și avantajele rasismului pentru majoritari. Prin excluderea romilor, spațiul și implicit șansele care se creează pentru ne-romi, cresc.

• Teama de momentul cunoscutului părinților unui partener ne-rom e recurentă pentru mulți tineri. Uneori evită relațiile serioase, ca să nu fie nevoie să cunoască părinții celuilalt și să se lovească de „e ț*gancă, nu suntem de acord”.
• 29% consideră că romii sunt „o problemă” și 9%, că reprezintă „o amenințare la adresa țării”, arată un sondaj recent făcut de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel. Doar 6% apreciază că romii sunt o resursă valoroasă pentru România.

• Rasismul e ca un burete, crede Marius Turda: „Când e ud, se lipește de orice. Când e uscat rămâne acolo uscat și îi ajunge o picătură de ploaie ca să revină la viață”. Istoricul spune că ne alimentăm continuu ideea că suntem superiori iar asta creează un soi de „geografie simbolică a identității”.

• Teama de declarare a etniei e reală. Conform recensământului din 2011, în România sunt 600 de mii de romi, deși ONG-urile rome estimează că ar fi peste 2 milioane. Frica vine din memoria Holocaustului, când supraviețuitorii și familiile lor își amintesc că au fost păcăliți să se declare ca romi, cu promisiunea că vor primi pământ. În realitate, au fost încărcați în vagoane de vite și deportați.
• „Eu am avut un coleg rom și mi-a furat sandvișul” ai auzit poate. E un impuls de a opri discuția despre rasism cu propriile experiențe. Însă faptul că avem reflexul de a transforma experiențele personale în argumente cu care să deviem discuții despre un grup social căruia i se interzic lucruri de sute de ani e tot rasist. E parte dintr-un sistem de putere în care eu, majoritarul, decid cum îmi amintesc de tine. Așa cum eu, proprietarul de sclavi de acum 200, 300, 500 de ani, decideam cu cine te căsătorești, ce se întâmplă cu copiii tăi, cui vei rămâne după moartea mea.
• Aducem sclavia în conversația publică nu ca să căutăm o vină închipuită, ci ca să înțelegem că decalajele socio-economice din prezent vin dintr-o lungă istorie de opresiune. „Marea șmecherie este ca noi să putem să trăim împreună”, cum spune Gelu Duminică.
• Schimbarea sustenabilă se face atunci când internalizăm nevoile, crede sociologul Gelu Duminică: „În teoria schimbării sociale se spune că ai nevoie de cel puțin același timp la care ai fost supus la deprivare pentru a echilibra efectele deprivării. Adică, cu alte cuvinte, ai avut 500 de ani de robie, ai nevoie de cel puțin 500 de ani de incluziune ca să poți să ajungi la zona aia”.